Telciu, Bistriţa-Năsăud

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Telciu
—  Comună  —
Localizarea în cadrul judeţului
Localizarea în România
Coordonate: 47°25′52″N 24°23′47″E / 47.43111, 24.39639
Ţară	România
Judeţ	Bistriţa-Năsăud
Statut	Centru de comună
Atestare	1245
Sate componente	Bichigiu, Fiad, Telcişor, Telciu
Guvernare
- Primar	Sever Mureşan (PUNR în 2004, PD-L în 2008, ales 2004)
Suprafaţă
- Total	291,42  km²
Populaţie (2007)
- Total	6,550 locuitori
- Densitate	19 loc./km²
Fus orar	EET (UTC+2)
- Ora de vară (DST)	EEST (UTC+3)
Cod poştal	{{{codpoştal}}}
Prefix telefonic	+40 x59 [1]
Site: Pagina Primăriei (ro)

Telciu (în maghiară Telcs, în germană Teltsch) este o localitate în judeţul Bistriţa-Năsăud, Transilvania, România.

Cuprins 1 Date geografice 2 Istoric 3 Personalităţi 4 Obiective turistice 5 Note 6 Legături externe

[modifică] Date geografice

Situat pe cursul mijlociu al Văii Sălăuţei, la vărsarea râului Telcişor în Sălăuţa, la S-E de masivul vulcanic al Ţibleşului şi la S-V de munţii Rodnei. Comuna Telciu este formată din satele: Telciu, Fiad, Telcişor şi Bichigiu. Suprafaţa localităţii este de aproximativ 24000ha.

Se învecinează cu:

• Romuli în N
• Dragomireşti (Maramureş) în N-E
• Rebra şi Rebrişoara în E
• Coşbuc în S
• Runcu Salvei (Salva), Suplai, Zagra în V

Cele două râuri ce străbat localitatea izvorăsc din: Şetref (Sălăuta), străbate localitatea Romuli şi satul Fiad colectând apele Văii Strâmbei şi a Văii Fiadului,precum şi alte izvoare din munţi; Telcişorul izvorăşte de pe versantul sudic al munţilor Rodnei şi adună în avale o serie de pâraie ca: V.Nisipului, V.Seacă, V.Poienii, V.Luştii, V.Prisăcele, V.Stejarului şi foarte aproape de vărsarea în Sălăuta celebra Vale a lui Stan zisă şi Valea Dragostei.

Localitatea Telciu dispune de o mare întindere montană şi deluroasă, acoperită cu păduri de foioase şi conifere pe care mai marii localităţii nu au reuşit încă să le defrişeze în totalitate, precum şi pasuni. Fauna este reprezentată de câteva exponate de urşi, lupi, căprioare şi iepuri ce au supravieţuit vânătorilor ilegale organizate de cei ce îşi permit. Să sperăm că cei ce au puterea vor reuşi să mai salveze câte ceva din fauna şi vegetaţia căzută în mâinile unor balauri zonali şi se vor concentra mai mult pe dezvoltarea agroturismului, zona merită, e splendidă. Merită vizitată peştera Izvorul Tăuşoarelor din Munţii Rodnei, una dintre cele mai lungi peşteri din Europa. Recent a fost inclusă în nou înfiinţatul Parc Naţional al Munţilor Rodnei, şi totuşi drujbele mai susură balada banului murdar.

[modifică] Istoric

Date exacte despre întemeierea localităţii nu există, iar prima atestare documentară apare în 1245 într-un document al regelui maghiar Bela al IV-lea prin care vorbea de ţinutul Vallis Rodnensis, care se bucură de drepturi şi imunităţi deosebite avute din vechime. Numele localităţii se pare că ar proveni din slavonul "CHSECH" care înseamnă viţel. Numele se datorează faptului că locuitorii acestor meleaguri se îndeletniceau cu creşterea viţeilor. În documentul emis de regele maghiar localitatea apare cu numele Chsech şi era vorba de o însărcinare către comitele secuilor şi preciza să fie ocupat teritoriul comunelor din Valea Rodnei şi să fie administrate după drepturile şi imunităţiile din vechime, iar din vechime să fie date la tezaurul regal anual 130 de mărci de aur. În acest document se precizează cu numele: "oppidum Radna (Rodna), Sanct Gurgh (Sângeorz), Rebra, Nyrmezeu (Feldru), Naszod (Nasaud), Salva, Chsech (Telciu), Macold (Mocod) şi Zagra". Numele localităţii a progresat în timp de la Chsech la Csech, Check, Telc, Telici şi apoi la Telciu.

În 3 Iunie 1475, regele maghiar Matei Corvin, emite un act prin care dispune desprinderea teritoriului cunoscut sub denumirea "Vallis Rodnensis", de la comitatul Dăbâca şi alipirea la teritoriul oraşului Bistriţa, "Districtus Saxonicus", menţionând clauza expresă ca aceste localităţi şi locuitorii lor să aibă aceleaşi drepturi, libertăţi şi privilegii ca şi populaţia săsească a districtului. De asemenea să depindă pe vecie de Bistriţa şi să plătească aceleaşi contribuţii cuvenite regelui, ca şi ceilalţi locuitori.(Valeriu Şotropa, Districtul grăniceresc năsăudean ,Editura Dacia , Cluj-Napoca, 1975, p.10.)

Argumentul recunoaşterii statutului de oameni liberi din actul dat de regele Matia Corvin a rămas un leit-motiv în gândirea, mentalitatea şi limbajul grănicerilor, fapt confirmat în mare parte de răzmeriţele din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, precum şi în discursul grănicerilor atât în timpul militarizării cât şi după. (Ioan Lumperdean, „La longue durée” în mentalitatea şi limbajul grănicerilor năsăudeni. Repere economico-sociale şi politico-naţionale, în Revista Bistriţei VIII, Editura Glasul Bucovinei, Iaşi, 1994, p. 141.)

Militarizarea Văii Rodnei (1761-1764) a reprezentat pentru populaţia românească de pe teritoriul cuprins în raza regimentului grăniceresc, un act cu multiplă însemnătate, determinând schimbări majore atât în plan socio-politic cât şi la nivelul sensibilităţii colective. Regimentul al II-lea năsăudean este una dintre unităţile confiniare înfiinţate în a II-a jumătate a secolului al XVIII-lea pe teritoriul Transilvaniei şi Banatului având recruţi din rândul populaţiei localnice, fiind prelungirea şi completarea şirului de formaţiuni grănicereşti organizate anterior la frontiera de sud şi sud-est a Imperiului Habsburgic. (Valeriu Şotropa, op. cit., p.11.)

Telciu era sediul companiei a X-a ce cuprinde grăniceri din Hordou, Bichigiu şi Romuli. (Valeriu Şotropa, Op. cit., p. 104.) Opoziţia iniţială a localnicilor a culminat cu revolta din mai 1763 de la Salva când grănicerii au refuzat să depună jurământul de credinţă, soldată cu martirajul bătrânului Tănase Tudoran, tras pe roată, şi a altor patru persoane spânzurate. Motivele fundamentale ale acestui refuz sunt: impunerea schimbării religiei, neînţelegerea şi severitatea manifestate de unele cadre ofiţereşti şi extinderea obligaţiilor asumate sub jurământ prin datoria de a lupta oriunde peste graniţele imperiului. Acestor motive putem adăuga şi influenţele inhibitorii, negative venite dinspre orăşenii Bistriţei, precum şi mişcările ortodoxe din Transilvania conduse de Visarion, Şofronie din Cioară, Ioan Piuariu ş.a. , ce vizau înlăturarea unirii. (Carol Göllner, op. cit., p. 41-44.; Valeriu Şotropa, op. cit., p.70.

Stăpânirea habsburgică, motivată de raţiuni politice proprii, a edificat cadrul legislativ ce a înlesnit românilor accesul la educaţie şi mai apoi la o anumită stare de prosperitate, o primă măsură de mare însemnătate pentru evoluţia ulterioară a românilor a fost înfiinţarea Bisericii Române Unite cu Roma (Greco-Catolică). Reformismul austriac a marcat debutul procesului de instituţionalizare a educţiei pentru românii ardeleni. După înfiinţarea graniţei militare s-au luat măsuri de mare importanţă cu privire la dezvoltarea învăţământului. Grănicerizarea locuitorilor şi implicarea Bisericii Greco-Catolice în îmbunătăţirea procesului educaţional au avut o pondere covârşitoare în dezvoltarea învăţământului şi a sistemului educaţional, în districtul grăniceresc. De asemenea o contribuţie foarte importantă a avut şi comandamentul militar, prin implicarea directă şi susţinerea financiară a demersurilor şcolare, în derularea acestui proces. O primă măsură a fost dată imediat după înfiinţarea regimentului, în plină organizare, în 1764, măsură ce prevedea întemeierea a câte o şcoală la sediul regimentelor de graniţă şi în fiecare batalion, urmat în 1766 de un alt act normativ ce viza tot organizarea învăţământului grăniceresc. După aceste acte normative, s-au înfiinţat în etape succesive cinci şcoli triviale (Trivialschulen). În prima etapă, până în 1770, s-au înfiinţat şcoli triviale la Năsăud, Maieru şi Monor, iar în a doua etapă , în 1786 s-au înfiinţat la Zagra şi Prundu Bârgăului. La începutul secolului al XIX-lea, în 1816 şi 1837 şcoala trivială din Maieru a fost mutată la Sângeorz, iar cea din Năsăud la Telciu. Acestea erau şcoli elementare, de trei ani, având trei discipline majore: citirea, scrierea şi calcularea, având un program superior şcolilor populare. Limba lor de predare a fost româna, până în 1837, când, datorită înfiinţării şcolilor comunale naţionale, s-a hotărât ca în şcolile triviale să se predea în limba germană. Aceste şcoli trebuiau să pregătească, între altele viitori subofiţeri şi funcţionari ai districtului. Însă după 1852, ca urmare a noii politici imperiale, şcolile triviale au trecut în subordinea ordinariatelor confesionale, îmbrăcând un caracter confesional (greco-catolic).^[2]

La ideea împăratului Iosif al II-lea se înfiinţează „Institutul Militar” (Militär-Erziehungshaus), un „Institut de creştere (educaţie) militar”, una din cele mai specifice instituţii ale unui district militar. Prin hotărârea din 23 februarie 1782, împăratul încuviinţa folosirea din fondul de provente al regimentului a 6996 fl. În scopul înfiinţării acestei instituţii educaţionale ce trebuia să pregătească viitoarele cadre necesare armatei şi administraţiei precum şi să favorizeze formarea de cetăţeni disciplinaţi şi credincioşi.( Mirela Andrei, op.cit.,p.264.)

Între 1825-1830 s-au înfiinţat în toate satele grănicereşti şcoli elementare naţionale (National-Gemeinde-Schulen) , pentru populaţia districtului militar aceste şcoli reprezentând cea mai apropiată şi mai general frecventată categorie de şcoli. (fragmente din "IMAGINEA "NEAMŢULUI ÎN MENTALITATEA COLECTIVA A GRĂNICERILOR NĂSĂUDENI ÎN SECOLUL XIX" DE V.S.COSMA) Instituţia graniţei militare se desfiinţează în 1851, fiind înfiinţat apoi Districtul românesc Năsăudean din care face parte şi localitatea Telciu.

Comuna a fost reorganizată prin Ordonanţa de Urgenţă Nr. 30 din 5 mai 2004 privind trecerea satului Bichigiu din componenţa comunei Coşbuc în componenţa comunei Telciu, judeţul Bistriţa-Năsăud, publicată în Monitorul Oficial Nr. 407 din 6 mai 2004.

[modifică] Personalităţi

• Valeria Peter Predescu, solista, muzica populara
• Luca Onul, poet
• Domnica Dologa, solista, muzica populara
• Gelu Vlasin, poet
• Groze A. Sever, matematician
• Telcean Gheorghe Emilian, staret, Manastirea Sf Ilie, Toplita

[modifică] Obiective turistice

• Rezervaţia Tăuşoare-Zalion (71 ha).

[modifică] Note

1. ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom şi 3 pentru alţi operatori de telefonie fixă
2. ^ Mirela Andrei, La graniţa Imperiului. Vicariatul Rodnei, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2006, p. 259; Ibidem, p. 261; Valeriu Şotropa, op. cit., p. 191; Ibidem, p. 192; Mirela Andrei, op. cit., p. 266; Valeriu Şotropa, op. cit., p. 192; Mirela Andrei, op. cit., p. 267).

[modifică] Legături externe

v • d • m Localităţi care au aparţinut până în 1851 de Regimentul 2 român, grăniceresc, de la Năsăud.
Valea Rodnei, din 1762	Bichigiu • Feldru • Găureni • Hordou • Ilva Mică • Leşu • Maieru • Mititei • Mocod • Năsăud • Poieni • Rebra • Rebrişoara • Rodna • Romuli • Runc • Sângeorz • Salva • Suplai • Telciu • Vărarea • Zagra
Valea Şieului, din 1764	Budacul român • Gledu • Monor • Şieu • Ragla
Valea Mureşului, din 1764	Morăreni • Ruşi
Valea Bârgăului, din 1783	Bistriţa Bârgăului • Josenii Bârgăului • Mijlocenii Bârgăului • Mureşenii Bârgăului • Prundu Bârgăului • Rusu Bârgăului • Susenii Bârgăului • Tiha Bârgăului
Date preluate din C.Göllner - „Regimentele grănicereşti din Transilvania 1764-1851” - Bucureşti, Editura Militară, 1973, pg. 48.